Cateva sfaturi...2 minute de lectura :)

As fi foarte recunoscatoare daca ati citi aceste "cateva" randuri...

Fiecare parinte isi doreste ca puiutul lui sa fie un copil educat,de care sa fie mandru..insa atunci cand nu se obtin rezultatele dorite in educatia copilului este natural sa se intrebe unde s-a procedat gresit si cum ar putea sa imbunatateasca situatia...

De cele mai multe ori, asa numitele "greseli" pe care le fac parintii sunt modalitati prin care incearca sa rezolve repede si usor o situatie dificila. Uneori, aceste modalitati dau rezultate, alteori nu. 

Iata cateva dintre ele care pot avea si efecte "secundare", pe care un parinte nu le doreste...

“Vine bau-baul”, “Te dau la tigani”, “Se supara Doamne-Doamne pe tine” etc. Acestea contribuie la aparitia stereotipiilor sociale si formeaza comportamentele de discriminare inca de la cele mai mici varste. In plus, pot da nastere la temeri si anxietati care sa afecteze echilibrul emotional  al copilului, fara a-l determina insa pe copil sa renunte la comportamentul nepotrivit. 

L-ati pedepsit? Atunci pedepsit ramane. Nu va retrageti  vorbele si nu-l luati  in brate, nu-i dati ciocolata pe care ati gasit-o in poseta sau nu ii permiteti sa iasa afara din camera lui, daca a fost strigat de vreun alt copil, la joaca, afara. Comportati-va in conformitate cu ceea ce ati spus. Incalcata regula de consecventa si continuitate, copilul stie ca poate forta nota de mai multe ori, fiindca ar putea scapa nepedepsit. Nu va  doriti asta, nu-i asa?

Cateodata replicati ca “Numai probleme imi faci”, “Esti o pacoste” pot crea probleme foarte mari in dezvoltarea emotionala a copilului. De aceea, invatati sa faceti un pas inapoi si sa reganditi situatia. Putea fi si mai rau. Ce s-a intamplat e gata intamplat. Este cazul sa cautati impreuna o solutie. 

Sunteti intr-un supermarket si copilul vede o jucarie mare si scumpa. Si incepe sa o ceara miorlaindu-se, tipand, plangand si chiar ajungand sa se tavaleasca pe jos. Parintele se enerveaza.Se simte iritat chiar furios, rusinat fata de ceilalti pentru reactia copilului , simtiti ca va pierdeti rabdarea cu fiecare smiorcaiala a lui....Si atunci ii spuneti: "Ti-am spus ca NUU!", "Daca nu te potolesti o sa vina politia si ne da afara!",  "Nu ti-e rusine sa faci asa ?", "Ia gandeste-te cate jucarii frumoase ai acasa !", "Daca nu taci in secunda asta, te pleznesc!",  "Te porti ca un copil rasfatat !",  "Nu o sa mai vina Mos Craciun la tine!", "Vezi, se uita doamna la tine si vede ce copil rau esti!", "Inceteaza acum ca nu te mai iau NICIODATA la magazin cu mine !" ....si cu toate aceste mesaje doar ne indepartam de copil. Ajungem sa il amenintam, criticam, mintim, santajam si sa anulam dorinta lui. 
 Cand insa ii spunem: "Vad ca iti place foarte mult jucaria asta!", "Bag de seama ca te simti tare suparat ca nu o putem lua!", "Imi pare rau, vad ca ti-o doresti tare", "Of, inteleg ca ti-e greu sa renunti la ea!", "Mda, intr-adevar e o jucarie foarte draguta",  ii recunoastem sentimentele si aratam ca i le acceptam. 
O solutie pentru a-l ajuta in aceasta situatie este si de a il pregati pentru momentul respectiv (cand sunteti pe drumul spre supermarket ii puteti spune): "O sa mergem la supermarket sa cumparam de mancare. S-ar putea sa vezi si lucruri care o sa-ti placa si cu care o sa vrei sa pleci acasa. Doar ca nu pot sa ti le cumpar. Poti sa imi arati ce iti place, doar ca azi mergem sa luam de mancare". Asa, puteti preintampina socul copilului cand ii spuneti ca nu puteti sa-i satisfaceti dorinta de a avea, ceea ce a vazut.

Acest subiect mi s-a parut foarte  bun pentru postare, dupa o intamplare petrecuta in Mall! :)