Pentru că le este milă de copil sau pentru că-şi doresc să aibă
rezultate bune la şcoală, părinţii au adesea tendinţa să facă în locul
lui diverse lucruri pe care el este capabil să le facă sau pe care le
poate învăţa singur. Această greşeală îi poate costa scump atât pe cei
mici, cât şi pe cei mari, atrag atenţia psihologii.
De cele mai multe ori, părinţii nici nu realizează cât de multe lucruri
fac în locul copilului - lucruri pe care el ştie deja să le facă sau pe
care poate şi ar trebui să le înveţe la vârsta lui. Din dorinţa de a-şi
îndeplini nesfârşitele îndatoriri zilnice, părinţii preiau din sarcinile
copilului, convinşi că le vor face mai bine şi mai repede. Alteori,
ajutorul exagerat oferit de copii părinţilor vine din credinţa că cei
mici trebuie să se bucure de copilărie şi să nu sufere. De multe ori,
intervine şi dorinţa părinţilor ca cel mic să aibă rezultate maxime la
şcoală sau în activităţile extraşcolare.
Psihologul american Erica Reischer, specialist în coaching pentru părinţi, oferă câteva exemple de situaţii în care adulţii procedează greşit:
-Îi amintesc copilului să-şi facă temele
-Termină temele sau proiectul pentru şcoală în locul copilului
-Pregătesc zilnic pacheţelul pentru şcoală copilului de 10 ani
-Îi aduc copilului pacheţelul sau tema pe care mereu o uită acasă.
-Acceptă să arunce în locul copilului ambalajele rămase de la un sandviş sau de la o altă gustare pentru ca el să alerge la joacă după masă.
De ce nu este bine să faci toate aceste lucruri în locul copilului? „Când ai grijă să-i aminteşti mereu copilului că trebuie să-şi facă temele ca să nu uite şi să primească o notă proastă la şcoală, îi faci un bine pe termen scurt, dar nu la fel stau lucrurile pe termen lung, pentru că, procedând în acest fel, copilul tău nu are prilejul să înveţe să fie responsabil pentru el sau să înveţe abilităţi importante precum gestionarea eficientă a timpului şi autodisciplina“, explică psihologul Erica Reischer, citat de publicaţia „Psychology Today“.
În mod similar, dacă-i aduci mereu copilului la grădiniţă haina pe care o uită în repetate rânduri, el nu va afla pe pielea lui ce înseamnă să nu ai o haină când afară este frig şi nu va fi motivat să facă acel lucru pentru el.
Eşecurile, dezamăgirile şi disconfortul sunt experienţe fundamentale de viaţă necesare copilului pentru a progresa şi a deprinde abilităţi noi. Este normal ca părintele să dorească să-şi cocoloşească puiul şi să-l ferească de orice experienţă neplăcută, dar procedând în acest fel nu-l pregăteşte cu nimic pentru viaţă.
„Poate că evităm o suferinţă sau un disconfort pe termen scurt (atât pentru noi, părinţii, cât şi pentru copii), dar, pe termen lung, ne privăm copiii de şansa de a învăţa şi de a exersa abilităţi necesare în viaţă când încă trăiesc într-un mediu protejat“, mai spune psihologul american Erica Reischer.
Încă o problemă apare când faci prea multe în locul copilului: lupta pentru putere. Se întâmplă adesea ca atunci când îi aminteşti copilului să-şi facă temele (şi insistă), el să se împtrivească şi să apară această luptă pentru putere. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi intervenit?
Psihologul Erica Reischer propune părinţilor un exerciţiu:
1. Încercaţi să observaţi toate lucrurile pe care le faceţi în locul copilului şi întrebaţi-vă:
De ce fac eu asta?
Sunt în stare să facă şi singuri acele lucruri?
Ce s-ar întâmpla dacă eu nu aş interveni?
2. Încercaţi să renunţaţi la lucrurile pe care le făceaţi de obicei în locul copilului şi anunţaţi-l înainte că nu vor mai primi niciun ajutor din partea dvs.
Iată un scenariu pentru exemplul cu temele: „Jamie, mi-am dat seama că eu sunt cel/cea care îşi aminteşte în fiecare seară de temele tale (atragi atenţia că este responsabilitatea lui). Cred că eşti suficient de responsabil ca să-ţi aminteşti singur că trebuie faci temele (îi acorzi încredere), aşa că nu-ţi voi mai aminti de acum (atenţionare). Dacă uiţi sau decizi să nu le faci, este decizia ta (autonomie), deşi dacă se va întâmpla freecvent, îţi va afecta notele (consecinţe naturale). Dacă ai întrebări legate de teme, mă bucur să te ajut. Trebuie doar să mă întrebi.“
Aceasta poate fi o schimbare grea, dar gândiţi-vă cât de greu le va fi copiilor dacă nu învaţă să-şi asume responsabilităţi în viaţă.
Psihologul american Erica Reischer, specialist în coaching pentru părinţi, oferă câteva exemple de situaţii în care adulţii procedează greşit:
-Îi amintesc copilului să-şi facă temele
-Termină temele sau proiectul pentru şcoală în locul copilului
-Pregătesc zilnic pacheţelul pentru şcoală copilului de 10 ani
-Îi aduc copilului pacheţelul sau tema pe care mereu o uită acasă.
-Acceptă să arunce în locul copilului ambalajele rămase de la un sandviş sau de la o altă gustare pentru ca el să alerge la joacă după masă.
De ce nu este bine să faci toate aceste lucruri în locul copilului? „Când ai grijă să-i aminteşti mereu copilului că trebuie să-şi facă temele ca să nu uite şi să primească o notă proastă la şcoală, îi faci un bine pe termen scurt, dar nu la fel stau lucrurile pe termen lung, pentru că, procedând în acest fel, copilul tău nu are prilejul să înveţe să fie responsabil pentru el sau să înveţe abilităţi importante precum gestionarea eficientă a timpului şi autodisciplina“, explică psihologul Erica Reischer, citat de publicaţia „Psychology Today“.
În mod similar, dacă-i aduci mereu copilului la grădiniţă haina pe care o uită în repetate rânduri, el nu va afla pe pielea lui ce înseamnă să nu ai o haină când afară este frig şi nu va fi motivat să facă acel lucru pentru el.
Eşecurile, dezamăgirile şi disconfortul sunt experienţe fundamentale de viaţă necesare copilului pentru a progresa şi a deprinde abilităţi noi. Este normal ca părintele să dorească să-şi cocoloşească puiul şi să-l ferească de orice experienţă neplăcută, dar procedând în acest fel nu-l pregăteşte cu nimic pentru viaţă.
„Poate că evităm o suferinţă sau un disconfort pe termen scurt (atât pentru noi, părinţii, cât şi pentru copii), dar, pe termen lung, ne privăm copiii de şansa de a învăţa şi de a exersa abilităţi necesare în viaţă când încă trăiesc într-un mediu protejat“, mai spune psihologul american Erica Reischer.
Încă o problemă apare când faci prea multe în locul copilului: lupta pentru putere. Se întâmplă adesea ca atunci când îi aminteşti copilului să-şi facă temele (şi insistă), el să se împtrivească şi să apară această luptă pentru putere. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi intervenit?
Psihologul Erica Reischer propune părinţilor un exerciţiu:
1. Încercaţi să observaţi toate lucrurile pe care le faceţi în locul copilului şi întrebaţi-vă:
De ce fac eu asta?
Sunt în stare să facă şi singuri acele lucruri?
Ce s-ar întâmpla dacă eu nu aş interveni?
2. Încercaţi să renunţaţi la lucrurile pe care le făceaţi de obicei în locul copilului şi anunţaţi-l înainte că nu vor mai primi niciun ajutor din partea dvs.
Iată un scenariu pentru exemplul cu temele: „Jamie, mi-am dat seama că eu sunt cel/cea care îşi aminteşte în fiecare seară de temele tale (atragi atenţia că este responsabilitatea lui). Cred că eşti suficient de responsabil ca să-ţi aminteşti singur că trebuie faci temele (îi acorzi încredere), aşa că nu-ţi voi mai aminti de acum (atenţionare). Dacă uiţi sau decizi să nu le faci, este decizia ta (autonomie), deşi dacă se va întâmpla freecvent, îţi va afecta notele (consecinţe naturale). Dacă ai întrebări legate de teme, mă bucur să te ajut. Trebuie doar să mă întrebi.“
Aceasta poate fi o schimbare grea, dar gândiţi-vă cât de greu le va fi copiilor dacă nu învaţă să-şi asume responsabilităţi în viaţă.
Acest material nu-mi apartine, dar cred ca va este foarte util, mai ales ca stiu ca unii dintre dvs. va regasiti in cele relatate mai sus! Danke Frau Ramona!
