Sunt temele necesare?

Necesitatea temelor pentru acasă se află în dezbatere de decenii, în diferitele sisteme de învăţământ ale lumii. Sunt lideri în educaţie care susţin beneficiile temelor, printre care și faptul că îi ajută pe copii să-şi fixeze informaţiile învăţate în clasă şi că îi pregătesc pentru o autonomizare a procesului de învăţare. Dar sunt şi alte voci, care consideră că temele pentru acasă sunt lipsite de beneficii reale şi nu fac decât să pună o presiune inutilă pe umerii copiilor. Pe de altă parte, susţinătorii temelor pentru acasă evidenţiază şi avantajele non-academice pe care acestea le pot aduce, şi anume: dezvoltarea responsabilității personale, crearea unor bune obiceiuri de studiu, dar şi o eficientă gestionare a timpului.

 Logica ce susţine necesitatea temelor pare una destul de simplă, respectiv, „dacă vom petrece mai mult timp exersând calcule, vom deveni mai buni la matematică“. Într-adevăr, „temele pot aduce beneficiile academice, precum o înţelegere și o memorare mai bună a informaţiilor“, spune psihologul H. Cooper de la Universitatea Duke, „dar nu toți elevii beneficiază la fel de pe urma acestor teme“.

Din păcate însă, realitatea din sistemul nostru de învăţământ nu confirmă această limită, deoarece există mulţi învăţători şi profesori care le dau copiilor teme pentru acasă ce îi ţin ţintuiţi pe scaune zeci de minute sau ore, zilnic, răpindu-le, practic, copiilor din timpul de joacă sau de relaxare de acasă. Există un cerc vicios, în care învăţătorii se simt pe de o parte presaţi să dea teme, deoarece părinţii au o astfel de aşteptare. Când nu există teme pentru acasă, părinţii pot avea părerea că şcoala nu îşi face bine treaba. Pe de altă parte, datorită numărului mare de copii din fiecare clasă, este dificil de evaluat dacă toţii copiii au înţeles noile noţiuni şi volumul ridicat de materie pe care este necesar să îl asimileze copiii la şcoală. Așadar, învăţătorii nu dispun de timpul necesar fixării şi exersării în clasă a noţiunilor predate. Rezultatul este că pasează această responsabilitate celor de acasă.


Adevărul este că intrarea în școala primară implică nu doar copilul, ci întreaga familie – căreia i se cere să facă ajustări și să se adapteze la schimbare. În cele din urmă, pentru a ne ajuta copiii să se descurce mai bine cu noile cerinţe, venite din partea şcolii, este necesar să le fim alături sprijinindu-i şi să nu uităm să le respectăm ritmul personal de adaptare.

- paginadepsihologie.ro-

Despre privitul in sticlă, cititul şi şcoala online...( partea I)

👉 Privitul în sticlă ( monitor, ecran t.v, tableta, telefon )este un obicei al multor oameni- ne aşezăm zilnic, câteva ceasuri bune în faţa sticlei, pentru a ne relaxa sau pentru a afla ce se mai întâmplă in lumea largă. Datorită acestei periodicităţi, cu care intervine încă din primii ani de viaţă privitul la televizor, influenţează definitoriu viaţa omului.Oamenii ajung să gândească,să se comporte, ba chiar să se imbrace după cum le sugerează ecranul.Acest mediu ne face să ne raportăm intr-un anumit fel la lumea care ne înconjoară, ne modelează comportamentul,percepţiile şi universul de gândire!

👉În urmă cu câţiva zeci de ani, unii oameni de ştiinţă, se entuziasmau de lărgirea posibilităţilor de dezvoltare a creierului uman, o dată cu diversificarea experienţei umane prijeluite de dezvoltarea tehnologiei.Astăzi, însă, tot mai mulţi psihologi şi profesori observă că oricât de mult s-ar dezvolta tehnologia, aceasta nu poate pune la dispoziţie un mediu mai potrivit dezvoltării minţii umane decât cel pe care ni-l dăruieşte natura. Experienţa spaţiului şi a timpului real, cunoaşterea prin atingere a lucrurilor care îl înconjoară pe copil, joaca, folosirea imaginaţiei , interacţiunea cu alţi copii constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normală a minţii copilului, pentru punerea bazelor structurale si funcţionale ale creierului, necesare tuturor activităţilor de mai târziu.

👉 Copilul în faţa ecranului nu are parte de experienţa obişnuită a limbajului, de stimularea gândirii, de reflecţie,Stimulii vizuali şi auditivi percepuţi în faţa micului ecran sunt atât de agresivi, si se succed cu o aşa mare rapiditate încât depăşesc capacitatea creierului de a-i controla! Să privim în ecran câte 2-4 ore pe zi, înseamnă să învăţăm creierul cu atitudinea pasivă, sa-l facem dependent de " plăcerea facilă a ecranului" să îi slăbim abilităţile mentale, obişnuindu-l să nu reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu se concentreze!

👉De-a lungul celor 17 ani de când lucrez cu copii, am observat că aceştia preferă privitul la televizor, jocul pe telefon sau pe calculator, decât să citească! Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde niciun efort şi de aceea îl preferă! Cu toate că mulţi dintre adulţi se uită în ecrane mai mult decât citesc cărţi, faţă de tinerii crescuţi în faţa micului ecran au avantajul că, atunci când citesc o carte, înţeleg din conţinutul acesteia cu mult mai mult decât pricep tinerii generaţiei TV., parcurcând aceeaşi carte.De multe ori în ascultarea unei poveşti sau în timpul unei lecturi , nu de puţine ori am observat ca elevul obşnuit cu televizorul aşteaptă permanent imaginile sau pozele explicative. Când acestea nu apar, el se plictiseşte şi îşi pierde atenţia. Urmărierea lecturii, înţelegerea sau gândirea în rezolvarea unei cerinţe devin dificile, enervante şi chiar plictisitoare.

❗️Privitul în ecran anulează satisfacţia pe care o produce lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran şi astfel inhibă dezvoltarea abilităţilor necesare citirii.
❗️Vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectura, ceea ce il va face pe copil să găsească cititul prea dificil!
Nu vă uitaţi copiii în faţa ecranelor!

Ministrul si voturile

Sunt profesor...Sunt un om obișnuit, cu bune și rele, dar cu respect pentru profesia pe care o am.
Am considerat întotdeauna că anumite lucruri trebuie rezolvate în cancelarie.
Am asistat ieri la un spectacol dat de nimeni altcineva decât ministrul educației. Cu o armată de jurnaliști după dumneaei a ascultat la usa unei clase până când a auzit învățătoarea țipând. A năvălit cu alaiul de jurnaliști peste învățătoarea înțepenită de frică.
Și cu vocea ridicată a "tras-o de urechi " în fața copiilor, iar mai apoi in fata intregii tari! În primul rând legea educației prevede că nimeni, dar absolut nimeni nu poate intra în timpul orei, să întrerupă ora fără acordul cadrului didactic. Este lipsa de etica, morala, tact si profesionalism dar si de bun simț să admonestezi cadrul didactic de față cu elevii! Îi faci praf bruma de autoritate pe care o mai are și apoi îi reproșezi că nu stăpânește clasa.
Acum întreb: cu ce drept intră o cohortă de jurnaliști să filmeze copiii? Aveau aprobarea părinților? Cu ce drept au fost interogați copiii în lipsa părinților? Mie, ca și cadru didactic, mi s-a cerut certificatul de non-violator, stiati? Jurnaliștii în calitate de adulți care au interacționat cu minorii aveau acest certificat?
Admirabilă mirarea doamnei ministru în fața toaletelor din curte. Parcă știam că mai fost în minister. Am o presimțire că acele toalete tot acolo erau și atunci, adică în curte. Mare i-a fost mirarea că elevii merg singuri la toalete. Cu cine să meargă? Este la fel ca și la mine.Merg la toaletă cu un copil și las 30 singuri în clasa sau trimit un copil singur la toaletă și rămân cu 30 în clasa? Menționez că sunt un caz fericit din mediul urban.
Ba uneori și cel mai bun profesor țipă, sau are o anumita severitate in tonul vocii. Pentru că unele săli de clasă sunt atât de mari, încât trebuie să ridici vocea pentru a te face auzit. Pentru că avem clase suprapopulate și nu ai încotro dacă vrei să te faci auzit. Pentru că pur și simplu copiii abia intrați în clasa din pauză fac gălăgie și tu trebuie să începi lecția. Pentru că copiii uneori sunt obositi, vorbesc intre ei,au alte preocupari si sunt prea concentrati la ceea ce fac, si nu mai aud ce spune profesorul.
Concluzia?
Controalele neanunțate se fac numai în fiefuri politice, se fac cu surle și trâmbițe la posturile de televiziune. Nu au rolul de a vedea care este starea școlilor, ci de a arunca cu noroi in profesori pentru a atrage simpatia și voturile părinților. Cât despre bani și fonduri nu mai departe de o lună, d-na spunea că nu cere 6% din PIB pentru educație pentru că nu are de face cu banii. Poate toalete în incinta școlilor din mediul rural, poate materiale didactice, poate cursuri de perfecționarea cadrelor didactice pe managementul clasei....
Zic...
Comportamentul ministrei a fost abuziv, malitios si insultator la adresa profesorilor din Romania. Astazi acest ministru a adancit prapastia dintre parinti, elevi si profesori si asta totul de dragul voturilor!

Joc- De-a reporterii!

 Joc: " De-a reporterii!"

Intrebare: " Cum ar trebui sa fie un primar?"
Raspuns:"- Sa nu minta, sa nu fure si sa vorbeasca frumos cu oamenii!"

Intrebare: "Daca ai putea interzice un lucru adultilor, care ar fi acela?"

Raspuns: " As interzice cearta!"

Intrebare: " Ce regula noua ai propune intr-o scoala?"
Raspuns: "Pauza sa fie mai lunga "
Raspuns: " De ziua noastra sa nu venim la scoala!"

Despre aer

Copiii au fost foarte uimiti de experimentul pe care l.am făcut la scoala.Înainte de a începe experimentul, le.am cerut copiilor sa spună ce cred ei ca se va întâmpla dacă vom pune borcanul peste lumânare. Niciunul nu s.a gândit ca se va stinge. Făcând un joc de imaginație în care lumânarea este planeta si borcanul stratul de atmosfera,au inteles ce s.ar întâmplă dacă atmosfera ar dispărea.De asemenea au înțeles ca în realitate atmosfera nu va dispărea niciodată,ci doar ar deveni mai plouată,dacă nu avem grija de ea.De aici s.a pornit o frumoasă discuție despre cum trebuie sa ne implicăm în educarea celor din jurul nostru pentru a păstra sănătos mediul ce ne înconjoară. La cererea copiilor am repetat experimentul de vreo câteva ori 🙂...