Necesitatea temelor pentru acasă se află în dezbatere de decenii, în
diferitele sisteme de învăţământ ale lumii. Sunt lideri în educaţie care
susţin beneficiile temelor, printre care și faptul că îi ajută pe copii
să-şi fixeze informaţiile învăţate în clasă şi că îi pregătesc pentru o
autonomizare a procesului de învăţare. Dar sunt şi alte voci, care
consideră că temele pentru acasă sunt lipsite de beneficii reale şi nu
fac decât să pună o presiune inutilă pe umerii copiilor. Pe de altă
parte, susţinătorii temelor pentru acasă evidenţiază şi avantajele
non-academice pe care acestea le pot aduce, şi anume: dezvoltarea
responsabilității personale, crearea unor bune obiceiuri de studiu, dar
şi o eficientă gestionare a timpului.
Logica ce susţine necesitatea temelor pare una destul de simplă, respectiv, „dacă vom petrece mai mult timp exersând calcule, vom deveni mai buni la matematică“. Într-adevăr, „temele pot aduce beneficiile academice, precum o înţelegere și o memorare mai bună a informaţiilor“, spune psihologul H. Cooper de la Universitatea Duke, „dar nu toți elevii beneficiază la fel de pe urma acestor teme“.
Din păcate însă, realitatea din sistemul nostru de învăţământ nu
confirmă această limită, deoarece există mulţi învăţători şi profesori
care le dau copiilor teme pentru acasă ce îi ţin ţintuiţi pe scaune zeci
de minute sau ore, zilnic, răpindu-le, practic, copiilor din timpul de
joacă sau de relaxare de acasă. Există un cerc vicios, în care
învăţătorii se simt pe de o parte presaţi să dea teme, deoarece părinţii
au o astfel de aşteptare. Când nu există teme pentru acasă, părinţii
pot avea părerea că şcoala nu îşi face bine treaba. Pe de altă parte,
datorită numărului mare de copii din fiecare clasă, este dificil de
evaluat dacă toţii copiii au înţeles noile noţiuni şi volumul ridicat de
materie pe care este necesar să îl asimileze copiii la şcoală. Așadar,
învăţătorii nu dispun de timpul necesar fixării şi exersării în clasă a
noţiunilor predate. Rezultatul este că pasează această responsabilitate
celor de acasă.
Adevărul este că intrarea în școala primară implică nu doar copilul, ci
întreaga familie – căreia i se cere să facă ajustări și să se adapteze
la schimbare. În cele din urmă, pentru a ne ajuta copiii să se descurce
mai bine cu noile cerinţe, venite din partea şcolii, este necesar să le
fim alături sprijinindu-i şi să nu uităm să le respectăm ritmul personal
de adaptare.
- paginadepsihologie.ro-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu